VIDEO Prezența la urne la alegerile anticipate de azi din Franța a atins cel mai ridicat nivel din ultimii aproape 40 de ani. Ce înseamnă asta
Francezii votează azi în prima rundă a alegerilor parlamentare anticipate, un scrutin ce ar putea avea implicații masive asupra politicilor interne, dar și asupra rolului Franței de lideră în UE și NATO. Sondajele arată că partidul de extremă-dreapta Adunarea Națională (RN) al lui Marine Le Pen are prima șansă, fiind urmat, la distanță, de alianța stângii și de blocul centrist al președintelui Emmanuel Macron. Dacă RN va obține totuși suficiente voturi pentru a prelua șefia guvernului va fi clar abia după a doua rundă a alegerilor, care are loc pe 7 iulie, scriu Reuters, Le Monde și Politico.
Întreaga Europă este cu ochii pe Franța azi, care votează în prima rundă a unor alegeri legislative anticipate foarte tensionate. Primele estimări ale rezultatelor vor fi publicate în această seară, de la ora 20:00, ora Parisului (21.00, ora României). Dacă Adunarea Națională (RN) va fi capabilă să preia guvernarea vom afla însă după al doilea tur de scrutin, pe 7 iulie.
Prezența ridicată la urne înseamnă, probabil, că mai mulți candidați vor ajunge în turul al doilea al alegerilor (care va avea loc duminica viitoare, pe 7 iulie), a explicat Mujtaba Rahman, directorul general pentru Europa al think-tank-ului Eurasia Group.
„De ce contează acest lucru? Permite stângii și centrului lui Macron să facă înțelegeri pentru a-i retrage pe (cei) mai prost plasați candidați și pentru a le permite celorlalți să se confrunte cu candidatul extremei drepte în turul 2”, a scris el, citat de The Guardian.
Rezultatul acestor alianțe tactice ar putea decide dacă RN „se apropie” de o majoritate în turul al doilea, a adăugat el.
Cum funcționează alegerile în Franța:
Deputații francezi nu sunt aleși pe baza reprezentării proporționale, ci prin intermediul unui vot în două tururi, în 577 de circumscripții, în care dinamica locală joacă un rol important.
În fiecare circumscripție, dacă un candidat nu obține 50% din voturi în primul tur, primii doi candidați trec în turul al doilea, la fel și orice alt candidat care a obținut sprijinul a cel puțin 12,5% dintre alegătorii înregistrați.
Candidatul cu cele mai multe voturi în cel de-al doilea tur câștigă locul de deputat.
Prezența la vot în Franța a ajuns la un nivel record pentru ultimele patru decenii.
Cu trei ore rămase până la terminarea votului, prezența la urne era de 59,39% – o creștere de aproape 20 de puncte procentuale față de alegerile din 2022, potrivit Ministerului de Interne.
Este cea mai mare prezență la vot de la scrutinul legislativ din 1986 și până în prezent.
Institutul de sondare Ipsos a estimat că participarea la vot la închiderea urnelor va fi de 67,5%. La rândul său, Harris Interactive a estimat că prezența va fi de 69,7%, iar IFOP – 69%, scrie Le Monde.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, alături de soția sa, Brigitte, au votat în localitatea Touquet. Până la ora locală 12.00, prezența la vot înregistrată în Franța metropolitană era de 25,9%.
Législatives: Emmanuel Macron a voté au Touquet avec son épouse pic.twitter.com/68ePfXZF6P
— BFMTV (@BFMTV) June 30, 2024
Marine Le Pen a votat în orășelul Henin-Beaumont, din nordul Franței (Pas-de-Calais), unul din fiefurile electorale ale RN. De altfel, Le Pen a obținut în 2017 primul mandat în Parlament candidând în această zonă.
🇫🇷 La presidenta del grupo RN, Marine Le Pen, votó en Hénin-Beaumont. #ElectionsLegislatives2024 pic.twitter.com/MxVL4tXtcH
— Alt Right España (@ModoAlt) June 30, 2024
Jordan Bardella a venit la vot la două ore după deschiderea urnelor:
Elecciones francesas | A esta hora acaba de votar el líder de Agrupación Nacional, Jordan Bardella.
La última hora de estos comicios, en el #Canal24Horas, @radio5_rne y @rtvenoticias https://t.co/DBjqt4bNEu pic.twitter.com/Eh3WKaMILT
— RTVE Noticias (@rtvenoticias) June 30, 2024
––––
Pe fondul nemulțumirilor legate de inflație, de scăderea veniturilor, de imigrație și de degradarea serviciilor publice, alegătorii intenționează să schimbe macazul.
Extrema dreaptă condusă de Marine Le Pen și de tânărul ei protejat Jordan Bardella are astfel șanse decente să poată forma un guvern în Franța, un stat membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, dotat cu arme nucleare, care joacă un rol major în securitatea globală de la Atlanticul de Nord la Pacific.
Aceeași extremă dreaptă este, de asemenea, sceptică cu privire la angajamentul Franței atât în UE, cât și în NATO, un lucru care, se tem observatorii ar putea slăbi ambele organizații.
Analiștii se tem că tensiunile politice vor zdruncina a șaptea cea mai mare economie a lumii și vor genera un nou val de instabilitate în inima zonei euro, în vreme ce economiștii avertizează că programul generos de subvenții promis de RN va îngropa țara și mai mult în datorii.
Concluzia ar putea fi, scrie Politico, că acestea sunt cele mai importante alegeri din Europa din ultimele decenii.
Cum am ajuns aici
Situația a escaldat rapid după ce pe 9 iunie, în urma înfrângerii severe suferite la alegerile europarlamentare în fața RN, președintele francez Emmanuel Macron a șocat țara dizolvând parlamentul și convocând alegeri anticipate.
Scopul său a fost acela de a scurtcircuita avansul RN, dar comentatori au avertizat că decizia a fost una riscantă, care s-ar putea întoarce împotriva sa.
Macron va rămâne președinte până în 2027, chiar și în cazul în care RN obține cel puțin 289 de locuri în camera inferioară a parlamentului pentru a forma guvernul – un lucru incert deocamdată, potrivit sondajelor.
Acestea fiind spuse, în cazul acesta, el va trebui să coabiteze cu un nou guvern și cu un nou prim-ministru, care ar putea să fie ostili planurilor sale, ceea ce ar putea genera un blocaj politic și decizional.
Marine Le Pen a anunțat deja că dacă partidul său va prelua guvernarea, RN nu va permite președintelui să traseze cursul strategic al țării prin prerogativele salei, care ar acoperi, teoretic, chestiuni fierbinți precum Ucraina, apărarea, diplomația și alegerea unui comisar european.
Bardella este principalul candidat la postul de prim-ministru în cazul în care RN va câștiga alegerile.
Însă de la anunțul lui Macron, peisajul politic din Franța s-a schimbat rapid, cu noi alianțe apărute peste noapte și scindări cu scandal. Acest lucru face dificilă realizarea unor previziuni fiabile cu privire la locuri și coaliții.
Cum funcționează alegerile din Franța
Deputații francezi nu sunt aleși pe baza reprezentării proporționale, ci prin intermediul unui vot în două tururi, în 577 de circumscripții, în care dinamica locală joacă un rol important.
În fiecare circumscripție, dacă un candidat nu obține 50% din voturi în primul tur, primii doi candidați trec în turul al doilea, la fel și orice alt candidat care a obținut sprijinul a cel puțin 12,5% dintre alegătorii înregistrați.
Candidatul cu cele mai multe voturi în cel de-al doilea tur câștigă locul de deputat.
Pentru a trece de primul tur, partidele care împărtășesc aceeași culoare politică – spre exemplu principalele patru partide de stânga ale țării – tind să se asocieze și să propună un candidat unic.
O mențiune importantă: prezența la vot contează foarte mult.
În 2022, la precedentele alegeri parlamentare, când prezența la vot a fost de aproape 50%, partidele erau nevoite să obțină aproximativ un sfert din voturile exprimate pentru a atinge cifra magică de 12,5% din alegătorii înregistrați.
Prezența la vot este de așteptat să fie mai mare în aceste alegeri, ceea ce înseamnă că multor candidați le va fi mai ușor să ajungă în turul secund. Asta înseamnă că vom asista, probabil, la mai multe competiții în trei decât de obicei în turul secund din 7 iulie.
Ce spun sondajele
O mențiune importantă trebuie făcută și cu privire la sondajele de opinie înainte de primul tur. Alegerile se organizează în două tururi, astfel încât proporția totală din voturi nu se traduce direct în mandate parlamentare.
Deocamdată, RN și unii dintre aliații săi conservatori sunt creditați cu 36%-37% din voturi, în timp ce Noul Front Popular – alianța radicalilor din Franța Nesupusă, a socialiștilor, a comuniștilor și a ecologiștilor – este la 28%, iar liberalii lui Macron au aproximativ 21%.
Întrebarea la care se gândește toată lumea este dacă RN va conduce țara începând de luna viitoare.
Partidul lui Marine Le Pen are nevoie de cel puțin 289 de locuri pentru a deține majoritatea în parlamentul francez, iar în acest moment, extrema dreaptă pare să aibă șanse mari de câștig pe baza unei campanii de succes în alegerile europene.
Sondajele de opinie trebuie luate cu precauție, dar o analiză IFOP a sugerat că partidul ar putea obține între 220 și 260 de locuri. Aceasta ar fi o creștere record față de cei 88 de deputați pe care îi are în prezent.
Într-un sondaj diferit compilat de Elabe, BFM TV, a estimat că RN ar putea trece de pragul de 289 de locuri pentru o majoritate absolută, apreciind că partidul și aliații săi ar putea obține 260-295 de locuri.
O victorie ideologică pentru RN
Dacă extrema dreaptă obține majoritatea în parlament, președintele francez ar trebui să încheie un acord de „coabitare” cu RN și să numească un prim-ministru de extremă dreapta.
Bardella, președintele RN, a susținut că nu va încerca să conducă un guvern decât dacă va avea o majoritate. Asta înseamnă, probabil, că va avea nevoie de parteneri de coaliție. Este de asemenea posibil ca anunțul să facă parte dintr-o strategie electorală pentru a încuraja o prezență mare la vot.
Pentru a-și spori numărul de voturi, extrema dreaptă a încheiat un acord cu Éric Ciotti, liderul partidului de centru-dreapta Les Républicains, pentru a sprijini anumiți conservatori care împărtășesc aceleași idei, astfel încât aceștia să nu concureze între ei în anumite circumscripții.
Această legătură între centru-dreapta și extrema dreaptă reprezintă o mare victorie ideologică pentru RN, dar a declanșat, de asemenea, o reacție masivă de dezaprobare în rândul altor conservatori care sunt îngroziți de faptul că partidul unor președinți precum Charles de Gaulle și Jacques Chirac încheie acorduri cu extrema dreaptă.
În jur de 62 de candidați sunt susținuți de alianța RN-Les Républicains.
În peisaj se află și micul partid de extremă-dreapta Reconquête, creditat cu aproximativ 3%. Gruparea îi este ostilă lui Le Pen.
O altă întrebare este cât de mult efort va depune Le Pen în negocierile pentru o eventuală coaliție, având în vedere dorința sa de a-și păstra intact capitalul politic înainte de alegerile prezidențiale din 2027. În cazul în care partidul său ar conduce un guvern care nu va avea capacitatea de a impune politicile dorite, acesta lucru i-ar putea reduce șansele de a obține președinția.
Cine este și ce vrea Jordan Bardella
Bardella, 28 de ani, are rădăcini italiene (și parțial algeriene). A fost crescut de mama sa în locuințe sociale din cartierele sărace de la periferia nordică a Parisului, dar a urmat cursurile unei școli catolice semi-private, mulțumită tatălui său.
Originea sa a devenit un atu în campanie. „Sunt în politică pentru tot ceea ce am trăit acolo”, a declarat el pentru ziarul Le Monde.
Bardella s-a alăturat partidului de extremă dreapta al lui Marine Le Pen la vârsta de 16 ani. Șapte ani mai târziu, Le Pen l-a ales pentru a conduce cura RN în alegerile europene din 2019. Membrii l-au ales președinte al partidului în noiembrie 2022.
Le Pen, experimentată în lupte, și Bardella, tânăr și inteligent, au format o echipă politică formidabilă. Bardella s-a folosit de contul său TikTok, care are 1,7 milioane de urmăritori, pentru a atrage alegători tineri, familiarizați cu social media.
Cei doi au extins atractivitatea partidului dincolo de redutele sale istorice din nord și de pe coasta mediteraneeană, prezentându-l ca un apărător al veniturilor familiilor afectate de costurl de viață, al locurilor de muncă și al identității franceze.
Bardella se prezintă ca un „prim-ministru care va apăra puterea de cumpărare”, promițând să reducă TVA-ul la energie și combustibil și să elimine impozitul pe venit pentru persoanele sub 30 de ani. Oponenții săi spun că îi lipsește experiența profesională, deoarece a intrat în politică la o vârstă fragedă, și că planurile sale economice sunt nerealiste și nesustenabile.
El a schimbat un pic discursul RN pe tema Rusiei și a Ucrainei. În vreme ce Le Pen vorbea acum doi ani despre strângerea relațiilor cu Rusia, Bardella asigură că Moscova este o amenințare. El a subliniat însă că Franța nu va mai trimite Kievului arme care ar putea provoca escaladarea războiului.
Coaliția lui Macron riscă să fie anihilată
Ensemble, coaliția care îl susține pe președintele francez, și care include partidul său Renaissance, partidul centrist Modem și partidul de centru-dreapta Horizons, riscă foarte mult.
În timp ce Ensemble controlează în prezent un număr fezabil de 250 de locuri în parlament, coaliția riscă pierderi devastatoare în alegeri.
Rămâne de văzut dacă candidații blocului centrist vor obține suficiente voturi pentru a se califica în al doilea tur în multe circumscripții.
Conform previziunilor actuale, deputații Ensemble ar urma să obțină mai puțin de 100 de locuri în adunarea de 577 de membri, fiind depășiți atât de stânga, cât și de extrema dreaptă.
Pentru prima dată, coaliția lui Macron nu candidează ca partid unic. Horizons, partidul condus de fostul premier Édouard Philippe (care are ambiții prezidențiale), merge pe cont propriu, dar ar putea reintra într-o coaliție după alegeri.
Acest lucru naște noi întrebări. În circumscripțiile în care candidatul centrist este eliminat în primul tur, alegătorii centriști vor avea de ales între candidatul RN sau alianța de stânga care include partidul radical Franța Nesupusă, condus de controversatul Jean-Luc Mélenchon?
Misiunea imposibilă a premierului Gabriel Attal
Lupta partidului lui macron este condusă de premierul Gabriel Attal.
La 35 de ani, Attal a devenit cel mai tânăr prim-ministru postbelic al Franței atunci când Macron l-a numit în ianuarie în fruntea unui guvern nu foarte popular.
Supranumit uneori „copilul Macron”, Attal se confruntă cu sarcina dificilă de a salva președinția și mișcarea politică a șefului său.
Alegătorii nemulțumiți din întreaga țară își îndreaptă sprijinul către extrema dreaptă și către alianța de stânga, supărați pe politicile și personalitatea lui Macron, președintele fiind adesea perceput ca arogant și deconectat de problemele cotidiene.
Attal este primul prim-ministru homosexual al Franței.
Ascensiunea sa politică a fost fulminantă. Intrat în Partidul Socialist la vârsta de 17 ani, el a devenit un nume cunoscut în politica franceză după ce a fost numit purtător de cuvânt al guvernului în timpul pandemiei COVID-19.
Attal a fost apoi ministru al bugetului și a petrecut câteva luni la conducerea Ministerului Educației, înainte ca Macron să îl numească șef al guvernului în încercarea de a bloca extrema dreaptă.
Prima măsură luată de Attal în calitate de ministru al educației în 2023 a fost interzicerea abaya musulmană în școlile de stat, el câștigându-și un plus de popularitate în rândul multor alegători conservatori, în ciuda faptului că provine din stânga politică.
Stânga renaște
Apropo de stânga, comentatorii au remarcat rapiditatea neașteptată cu care partidele de stânga din Franța au lăsat deoparte disputele și s-au unit înainte de vot.
În urma unui acord încheiat acum două săptămâni, partidul de extremă stânga Franța Nesupusă (LFI), Partidul Socialist, Partidul Comunist și Verzii au decis să prezinte candidați unici în 546 de circumscripții din Franța.
Alianța, denumită Noul Front Popular, este o versiune rebotezată a alianței Nupes 2022, care a fost organizată de Mélenchon. De data aceasta, însă, socialiștii joacă rolul unui partener mai puternic, ca urmare a campaniei de succes a candidatului susținut de socialiști Raphaël Glucksmann la alegerile europene.
Din cei 546 de candidați care vor reprezenta noua alianță, 229 vor fi susținuți de LFI, față de 175 pentru socialiști, 92 pentru Verzi și 50 pentru comuniști.
Noul Front Popular este cu siguranță pe placul multor alegători; conform proiecțiilor actuale, alianța ar urma să câștige 190-235 de locuri.
Oricum, scorul ar fi încă departe de cele 289 de locuri necesare pentru o majoritate, iar stânga ar trebui să formeze o coaliție dacă dorește să propună un prim-ministru care să obțină aprobarea Parlamentului.
Iar până atunci rămân totuși dezacordurile interne pe tema unor chestiuni importante. Deocamdată, moderatul Glucksmann și radicalul Mélenchon sunt în dezacord atât din punct de vedere personal, cât și politic cu privire la subiecte-cheie precum Ucraina și Gaza.
Glucksmann a mai declarat că nu îl va accepta niciodată pe Mélenchon ca prim-ministru.
Cine este liderul stângii?
Nu există niciun candidat evident la funcția de prim-ministru din partea stângii, unde patru partide au format un Nou Front Popular (NFP) în încercarea de a-și uni forțele împotriva RN.
Alianța stângii nu a spus cine ar fi alegerea sa pentru funcția de prim-ministru – inclusiv pentru că nu există un acord în acest sens.
Jean-Luc Melenchon – Franța Nesupusă
Melenchon, în vârstă de 72 de ani, face parte din politica franceză de stânga de zeci de ani și a deținut funcții ministeriale în guvernele anterioare, când era membru al Partidului Socialist.
El a candidat la președinție în 2012, 2017 și 2022, îmbunătățindu-și scorul de fiecare dată. S-a clasat pe locul al treilea în 2022, imediat după lidera extremei drepte Marine Le Pen. Macron a câștigat acele alegeri.
Un orator înflăcărat, Melenchon este una dintre cele mai divizive figuri din politica franceză, entuziasmând și îngrozind alegătorii cu propunerile sale privind taxele și cheltuielile publice, retorica războiului de clasă și pozițiile controversate de politică externă, în special cu privire la Gaza.
Criticii îl acuză de antisemitism, ceea ce el neagă.
Raphael Glucksmann – Partidul Socialist
Glucksmann, în vârstă de 44 de ani, a condus lista de candidați socialiști la alegerile europene din această lună. A obținut aproape 14% din voturi, venind pe locul trei, imediat după blocul centrist al lui Macron.
A părut un semn al renașterii pentru un partid care a guvernat Franța în ultimele decenii, dar care a căzut recent în inrelevanță electorală.
Fiu al unui filozof, Glucksmann a urmat școli prestigioase și a avut o carieră în jurnalism și radiodifuziune înainte de a ocupa diverse funcții, inclusiv pe cea de consilier al președintelui georgian Mihail Saakașvili.
El pledează pentru un sprijin european puternic pentru Ucraina în rezistența sa împotriva invaziei Rusiei.
Laurent Berger, fost lider sindical
Berger, în vârstă de 55 de ani, este fostul lider al unuia dintre principalele sindicate din Franța, moderatul CFDT. El are un istoric al opoziției puternice față de extrema dreaptă RN.
Berger a declarat că nu dorește să fie prim-ministru, dar alți politicieni de la stânga i-au vehiculat totuși numele, afirmând că acesta ar putea fi o figură unificatoare și o alternativă populară la Melenchon.
