Nu am câștigat nimic, am cedat abuzurilor Austriei

Ingrid Mocanu a citit acordul prin care România intră aerian și maritim în spațiul Schengen, dar arată că politicienii de la București încearcă să transforme un eșec într-o victorie. Ingrid Mocanu susține că România putea să adere cu drepturi depline la spațiul Schengen, dar policienii au preferat să valideze abuzul politic al Austriei.

”Am ezitat să mă pronunț pe Air Shenghen, de fapt Air – Water Schengen, că am zis să nu cânt după ureche, ca maneliștii. Am citit și “actul” semnat de cele trei țări… nu știm sigur ce natură juridică are, întrucât el este o modificare a Regulamentului Shengen, care în niciun caz nu se modifică prin semnăturile a doi sclavi și a unui stăpân. Dar, în fine, nu ne mai luăm de la atât.

Situația, așa cum se “urlă”… voiam să zic “prezintă”, dar e departe de orice prezentare obiectivă urletul unuia și altuia, în funcție de interese, nu este deloc așa roză.

Nu, nu vom fi invadați de terorilă deodată, ci ne angajăm la ceea ce era deja asumat: să ni-i luăm înapoi pe ăia care au intrat pe la noi. Sigur, greu va fi să aflăm asta, dar ce mai contează când totul e o feerie și-un succes!?

Aici aș avea totuși o întrebare: de ce nu ne-am asumat și să îi băgăm la pușcherie pe ăia vinovați de faptele penale comise… căci dacă niște cetățeni din afara Shengen au intrat în țarișoară din eter s-a comis sigur o infracțiune… nedescoperită de nimeni. Oare pentru că cei în cauză sunt numiți de ei și sunt de conivență cu ei și cu mafioții care îi bagă prin România cu colaborarea lor? Eu așa aș avea o “suspiciune rezonabilă”.

Acum, nu, dragi guvernanți, NU ați făcut NIMIC pentru NOI, prin “actușorul” semnat. Din contră. Ați renunțat la dreptul NOSTRU de a deveni membri cu drepturi depline în Schengen, câștigat cu bani mulți (punerea la punct a sistemului de securizare a sistemelor de control la frontiere ne-a costat peste un miliard de euro acum vreo 10 ani… azi, cu totul, cam 3 miliarde). Și oamenii noștri, chiar din sistemul public, au muncit mult pentru asta: refuzul Austriei a fost unul PUR politic. Voi, politicienii, nu v-ați făcut treaba… ați stat sluj pentru funcțiile voastre și atât.

Practic, România a renunțat la dreptul ei de a deveni Stat Shengen cu drepturi depline, validând abuzul Austriei, care a încălcat sistematic normele europene obligatorii fără să suporte nicio sancțiune, fără să ne plătească nicio despăgubire.

Inutil să ne amintim că aderarea la spațiul Schengen reprezintă un drept și o obligație asumate de România și Bulgaria prin Tratatul de Aderare la UE din 2005, în art.4 al Protocolului privind condițiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al României și Bulgariei fiind prevăzut expres acest DREPT al nostru. Prin acel tratat, România s-a angajat să participe la toate formele de cooperare menite să aprofundeze integrarea europeană, deci inclusiv aderarea la Schengen, care nu era o facultate, ci o obligație, atât pentru România și Bulgaria, dar și pentru Uniunea Europeană.

O altă obligație asumată de ROMÂNIA este ca imigrația ilegală în AUSTRIA să scadă: își invocă propria neputință pentru sancționarea altuia, adică a noastră. Și noi cum să facem asta? Să le păzim NOI țara de imigranții ilegali?

Iar obligarea de a întări granițele românești cu Bulgaria și Ungaria este semnalul că situația cu “out România” pe terestru va fi de cursă lungă… poate eternă. Și asta, pe lângă faptul că vom fi supravegheați de “consilieri austrieci”… de ce nu greci, portughezi? Spațiul Shengen românesc este controlat de austrieci cumva și noi nu am aflat? Nu cumva de niște organisme europene, pe care le plătim gras cu toții, inclusiv noi, românii?

Din nou, cum prinde o funcție înaltă, Predoiu își bate joc de țară: după coduri, a distrus și legislația Shengen și ne-a transformat în sclavii unui popor cu o treime din populația țării noastre, câștigându-ne oficial titlul de “șerpași”.

Cam atât s-a putut cu ăștia. Poate chiar îi merităm. Unii dintre noi. Eu NU.”, scrie Ingrid Mocanu.