România are încă un produs alimentar protejat în UE / Bulgaria s-a opus, așa că i s-a schimbat numele

„Sardeluța marinată” românească a fost înscrisă oficial miercuri în Registrul specialităților tradiționale garantate al Uniunii Europene, informează Ministerul Agriculturii.

Astfel, celor 13 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european li se adaugă cel de al 14-lea produs, o Specialitate Tradițională Garantată, respectiv Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România – STG.

Produsele României protejate la nivelul UE:

11 produse cu Indicații Geografice Protejate (I.G.P.): Magiun de prune de Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Țara Bârsei, Scrumbie afumată de Dunăre, Telemea de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi, Cașcaval de Săveni, Salata cu icre de știucă de Tulcea, Pită de Pecica, Salinate de Turda;
1 produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP) – Telemea de Ibănești;
2 produse cu Specialitate Tradițională Garantată (STG), respectiv-Salată tradițională cu icre de crap (înregistrată din anul 2021), și, de astăzi, 17 iulie 2024, Sardeluța marinată fabricată potrivit tradiției din România – STG.

În prezent, România mai are și alte produse care se află în etapa de verificare, la nivelul Comisiei Europene, în vederea înregistrării și dobândirii Indicației Geografice Protejate, respectiv Batog deltaic de sturion, Babic de Buzău și Cârnați din topor din Vâlcea, precizează Ministerul Agriculturii.

Denumirea produsului „Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România” a dobândit protecția pe sistemul de calitate Specialitate Tradițională Garantată (STG), în baza Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole şi alimentare, fiind o rețetă tradițională, transmisă de la o generație la alta de peste 30 de ani.

Materia primă pentru produsul „Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România STG” este șprotul – pește mic, marin (pește din specia Sprattus sprattus phalericus și Sprattus), folosit de mai multe decenii în preparate marinate, semiconserve și conserve.

Cum se face „Sardeluța marinată”

Șprotul este un pește pelagic cu o consistență fragedă, suculentă, de dimensiuni mici, predominant de 65-90 mm, cu corpul alungit, comprimat medio-lateral, având flancurile și partea ventrală argintii, iar partea dorsală cu reflexii albastru-închis, verzui.

Ingredientele folosite de-a lungul timpului pentru marinare și soluțiile de acoperire sunt: sare gemă neiodată, oțet din vin, vin alb, zahăr, ulei de floarea-soarelui, boia de ardei dulce, ardei iute tip chili, piper negru boabe, foi de dafin, ienibahar boabe, coriandru boabe.

„Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România STG” este obținută printr-un proces de marinare a materiei prime, șprot, obținându-se trei variante diferite, prin dozarea în ambalaj a unor soluții de acoperire distincte.

Prin adăugarea la șprotul marinat a sosului de vin, a uleiului de floarea-soarelui, a uleiului de floarea-soarelui picant precum și aromatizarea distinctă cu ingrediente, produsele capătă o identitate gustativă aparte, cu calități organoleptice deosebite.

În funcție de soluția de acoperire folosită, denumirea produsului pe etichetă trebuie completată cu elemente specifice de informare, astfel: în vin, în ulei de floarea-soarelui, în ulei de floarea-soarelui picant.

Bulgaria s-a opus, așa că i s-a schimbat numele

Bulgaria s-a opus procedurii de înregistrare la nivel european a „Sardeluței marinate” pentru că are și ea produse similare, așa că la numele acestei a fost adăugat „fabricată potrivit tradiției din România”.

Denumirea „Sardeluță marinată – STG” a primit denumirea “ Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România – STG”, în urma finalizării opoziției cu R. Bulgară, subliniază Ministerul Agriculturii.

Comisia Europeană a declarat admisibilă opoziția R. Bulgară, prin motivarea că respectă prevederile din legislația pe sisteme de calitate europene (Reg. nr. 1151/2012), respectiv:

3) Dacă se demonstrează, în cadrul procedurii de opoziţie menţionate la articolul 51, că denumirea este, de asemenea, utilizată într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea, luată în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea „fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele ţării sau regiunii respective. […]”