O mamă singură a adoptat două surori cu experiențe traumatizante: „A doua fetiță am luat-o fără să o mai vedem. Era a noastră, ce să mai vedem?”
Pentru Anamaria Nicolae, mamă singură, planul inițial era să adopte un copil. O fetiță, pe Mirela. Dar pentru că un an mai târziu a fost anunțată că în sistemul de protecție a apărut și o surioară a ei, Anya, a considerat că ar fi nedrept să nu o ia și pe ea acasă. De atunci, în casa lor se scriu în fiecare zi paginile unei povești de dragoste în trei.
Anamaria, Mirela si Anya, o familie pe cinsteFoto: Arhiva personala
„A treia oară e cu noroc”- așa se spune și exact așa a fost și pentru Mirela. Când a fost adoptată de Anamaria, în 2019, copila de 3 anișori și un pic deja trecuse prin două familii. Deși ducea această traumă a respingerii, adaptarea în familia definitivă, alături de mama ei – care este părinte unic – a fost absolut naturală. A fost ca și cum s-ar fi căutat toată viața una pe cealaltă și, în sfârșit, s-au găsit, pentru a începe să repare și să construiască împreună.
Asta au și făcut, pentru că Mirela trebuia să descopere că unele lucruri nu sunt așa cum știa ea… „Mirela a fost copilul care dădea la o parte miezul de pepene ca să mănânce coaja, pentru că așa știa ea. A fost copilul care atunci când am cumpărat porumb ca să-l fierb, l-a mâncat crud, pentru că așa știa ea sau așa făcuse ea”
Fetița nu voia nici ca mama ei să-i citească povești, însă era ochi și urechi când îi vorbea despre propria copilărie. La un an și jumătate de la adopție, Anamaria și-a făcut curaj să o roage pe cea mică să-i povestească și ea despre primii ani ai copilăriei. Fetița de nici patru ani a privit-o în ochi, i-a luat capul în palme și i-a spus: „Mama, povestea mea este urâtă. Nu vreau s-o spun.” S-au îmbrățișat și au plâns amândouă.
„Mama, te rog, hai să o luăm acasă!”
După un an de la adopția Mirelei, Anamaria a fost anunțată că în sistemul de protectie a aparut si o surioara a ei. Mama și fiica au discutat și au decis să o ia și pe ea acasă. Fără ca măcar să o vadă, pentru că asta nu conta absolut deloc. „Era a noastră, ce să mai vedem?!” Mirela a înțeles din discuție atât cât a putut să înțeleagă la acea vârstă, că în burtica în care a crescut ea a mai crescut încă o fetiță, dar reacția a fost una matură: „Mama, te rog, hai să o luăm acasă, să o creștem și pe ea!”
