50 de bani garanție SGR – Cum se pot micșora cozile de la automatele de returnare ambalaje
La aproape șapte luni de la debutul Sistemului Garanție-Returnare, românii au ajuns în medie să ducă la automate 10 milioane de ambalaje pe zi. Cozile devin tot mai mari, iar numărul de automate nu va mai crește prea mult. Ce urmează pentru SGR? Ce ar putea să se schimbe? Unde este cea mai mare lipsă? Cât costă automatele din magazine?
Nu avem cum să ajungem la o dublare a „flotei” de automate
Românii au returnat în șase luni de funcționare a sistemului SGR, de la 30 noiembrie, până la final de mai, un total de 514 milioane de ambalaje SGR, dintre care 250 de milioane luna trecută. În iunie se va trece de 300 de milioane și în iulie se va depăși un prag simbolic de miliard de ambalaje returnate de la începutul programului (adică într-un total de șapte luni și ceva).
Crește în medie cu câteva zeci de procente, de la lună la lună, numărul de ambalaje returnate și crește și procentul de ambalaje returnate, din totalul de ambalaje puse în piață de producători. Dacă în primele luni această pondere era mult sub 10%, acum a ajuns la peste 40%, iar asta se vede și la cozile de aparate.
Din fericire sunt multe locuri unde nu mai sunt aruncate pe jos sticle, PET-uri și doze, pentru că vin oameni cu saci mari și le strâng, pentru a le duce la RVM-uri, acele automate cu ecrane mari unde se introduc ambalajele cu logo-ul SGR. Sunt oameni care strâng ambalaje SGR din fața blocurilor, de la ghene sau de pe stradă – și le duc la aparatele din supermarket-uri sau hypermarket-uri.
Există în țară 4.000 de automate RVM de returnare, iar prețul unui astfel de aparat pornește de la 20.000 de euro, în timp ce RVM-urile cele mai mari și complexe costă spre 200.000 de euro (dar sunt puține astfel de aparate).
Nu ar trebui să ne așteptăm ca numărul de automate de returnare să crească mult pe viitor, fiindcă într-o bună parte din magazine nu ar fi loc. În plus, fiindcă aparatele trebuie cumpărate de către retaileri și amortizarea costurilor unui aparat se face în trei-patru ani, nu avem de ce să ne așteptăm ca supermarketurile să fie prea dornice să cumpere (multe) noi aparate.
Așadar, cozi la aceste automate vor fi și pe viitor, mai ales că tot mai mulți oameni duc ambalaje și aceste cozi sunt mai mari în weekend, când oamenii au mai mult timp. Sunt și destui români care aleg să ducă ambalajele la aceste automate abia când strânge peste 100 sau 200 de bucăți, așa că cei din spate au de așteptat, mai ales dacă se umple cuva aparatului și trebuie să vină angajații magazinului.
Compania RetuRO folosește 600 de mașini de transport pentru preluarea ambalajelor de la comercianți, iar numărul acestora va crește și compania promite o eficientizare a modului de colectare, urmând să fie deschise câteva noi centre de numărare și sortare. Și numărul de mașini va crește în continuare. Dacă vor fi mașini mai multe ar trebui să fie ridicați mai des și sacii cu ambalaje.
Spre final de an se va ajunge, foarte probabil, ca lunar să fie returnate peste 400 de milioane de ambalaje, iar cozile de la automate nu se vor micșora ci probabil vor fi și mai mari în anumite momente ale zilei.
Multe se vor schimba când se vor „înrola” în număr mare și magazinele mici
Un capitol la care este mult de lucrat ține de micii comercianți. În total sunt în țară 80.000 de comercianți care vând băuturi și sunt obligați să intre în sistemul SGR, pentru a colecta ambalaje și a oferi garanție. Numai 30.000 de comercianți au intrat în sistem, semnând cu RetuRo, în timp ce zeci de mii de magazine mici nu sunt înscrise.
Magazinele mici nu s-au „prins” în hora reciclării, deși toți comercianții sunt obligați să intre în sistem, chiar și cele mai mici chioșcuri de cartier sau din sate. Magazinele cu suprafață de sub 200 mp NU sunt exceptate, dar se pot asocia cu alți operatori economici mici din zonă sau cu UAT-uri (autoritate locală). Când vor intra și primăriile în „hora reciclării” lucrurile se vor schimba în bine.
Ar însemna, spre exemplu, să existe un punct de colectare pe domeniul public. La asocierea între comercianți, unul dintre ei, cel ce are suprafață mai mare, devine punct de colectare și clienții de la ceilalți asociați sunt îndrumați către acel loc. Dacă măcar câteva mii de comercianți ar intra în sistem, lucrurile s-ar schimba în bine.
Nu există încă locuri unde primăriile să fi instalat automate de colectare și nici nu este foarte clar din punct de vedere legal cum se poate face asta. Este o problemă și costul mare al unui automat de colectare și faptul că amortizarea costului se face în câțiva ani, iar banii trebuie să vină de undeva. Este de așteptat să apară însă și exemple de bună practică ce vor fi urmate și de alții.
În orice caz, tot mai mulți oameni folosesc sistemul, tot mai mulți duc ambalajele și s-au obișnuit cu el, iar gradul de colectare crește. Schimbări majore de reguli, dacă vor fi să apară, nu vor fi mai repede de a doua parte din 2025. O schimbare ar putea fi ca garanția să crească de la 50 de bani, la un leu, însă asta se va întâmpla probabil numai dacă gradul de colectare ar scădea drastic. Nu s-a decis nimic în acest sens. Ideea ca diverse tipuri de ambalaje să aibă garanții de diverse valori ar fi greu de aplicat.
Sistemul Garanție – Returnare (SGR) se aplică pentru ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 litri şi 3 litri, inclusiv. NU se poate lua garanție pentru PET-uri de 5 litri, pentru cutii de lapte, pentru sticle de ulei, pentru borcane sau pentru diverse băuturi în cutii de carton.
Am folosit în acest articol informații de la evenimentul de presă Reporting Climate, organizat de Asociația Ecoteca.
Foto: Dreamstime.com